De ce greşim???

După ce faci o greşeală, gândul la acea secundă de dinaintea dezastrului, clipa aceea în care, dacă ai fi făcut stânga şi nu dreapta nu te-ai mai fi aflat aici, este gândul care te obsedează. Cât de uşor te-ai fi strecurat pe lângă eroare dacă în acel moment ai fi procedat altfel! Cât de logice păreau lucrurile în acea secundă, iar tu ai făcut exact ce nu trebuia! De ce? De ce greşim? Cum greşim?

Din experienţa proprie şi a celorlalţi, dar şi din multele episoade din „Secundele dinaintea dezastrului” vizionate, am remarcat că oamenii, în general, greşesc din... grabă. Nu, nu din neştiinţă, pentru că mă refer aici la acele greşeli pe care le faci, dar pe care ai fi putut să nu le faci, pentru că eşti destul de inteligent. Graba strică într-adevăr treaba în cele mai multe cazuri. Nu ne facem destul timp pentru a gândi şi acţiona şi, de aceea, eroarea se petrece.

Cele mai de temut erori, cele mai dese şi pe care le regreţi cel mai intens, sunt însa cele făcute din cauza că ţi-a fost... lene să te documentezi, să întrebi, să te pregăteşti, să planifici, să testezi şi tot aşa. Din neatenţie şi din lene comiţi cele mai dureroase erori. Dureroase pentru că te urăşti pe tine pentru că ştii DE CE ai procedat aşa.

A treia cauză a greşelilor umane este cea pentru care se inventează cele mai multe scuze: frica. Pentru a te feri de ceva, din cauza că îţi este frică, alegi să faci anumite lucruri care nu sunt tocmai bune. O parte din acestea devin la rândul lor greşeli. Rezultă astfel că ai greşit din frică. Frica te-a împins să procedezi într-un anumit fel, iar de cele mai multe ori, tot ea este cea care nu te lasa sa vezi lucrurile clar.

 

Ştim cu toţii cât de mult regretăm orice greşeală. O acceptăm apoi, în momentul în care conştientizăm că am învăţat ceva din ea. Mai târziu, când greşeala noastră se pare că aduce numai beneficii, o iubim! Secunda aceea la care ne-am gândit în mod obsesiv devine şi mai importantă acum: „Ce bine că am făcut totuşi stânga şi nu dreapta!”.
Iată cum, în jurul greşelilor, erorilor, prostiilor, sau oricum vrei să le numeşti, roiesc unele dintre cele mai intense sentimente ale omului. De aceea, greşeala devine o experienţă aparte a fiecăruia dintre noi. Analizeaz-o!

E dimineaţă... în sufletul tău, în sufletul meu...

-Un vis a cărui ultimă imagine îmi pictează pe chip un zâmbet...

-o cafea bună

-o pereche de ochi căprui admirativi

-un corn cu dulceaţă de fructe de pădure şi ciocolată

- muzica preferată...

* Şi le dau bună dimineaţa oamenilor cărora le pasă într-adevăr...

Cerul, pământul şi lumea...

Într-o zi, un om simplu, cunoscut pentru viaţa sa curată, a fost întrebat de un vecin:
- Cum faci tu de eşti totdeauna atât de mulţumit? Niciodată nu te-am văzut supărat.
- Foarte simplu - a răspuns celălalt, în fiecare dimineaţă, când mă trezesc, privesc întâi cerul. Aşa mi-aduc aminte de Dumnezeu, de milă şi de bunătate. Apoi privesc pământul. Astfel îmi amintesc de moarte şi de Judecata de Apoi. în cele din urmă, privesc în jurul meu lumea întreagă ce se trezeşte în fiecare dimineaţă la viaţă. Aşa mi-aduc aminte de semenii mei, de cei care suferă de boli sau neputinţe, de cei ce au o viaţă mai grea decât a mea şi pe care i-aş putea ajuta, în felul acesta mă bucur pentru ceea ce sunt şi pentru ceea ce pot face.
Bunătatea izvorâtă din dragoste, aduce totdeauna linişte şi mulţumire, atât în sufletul celui care primeşte cu recunoştinţă, cât şi în sufletul celui care dăruieşte cu drag.
"Cine este bun mai bun să se facă şi cine a biruit ispita să se roage pentru cel care e încă în ispite." ( părintele Paisie Olaru )

Timpul schimbării

La un bătrân călugăr, a venit într-o zi un tânăr pentru a se spovedi şi a-i cere sfat. Din vorbă în vorbă, tînărul îi spuse:
-Părinte, sunt un om destul de rău. Aş vrea să mă schimb, dar nu pot. Am încercat să mă schimb dar nu am putut. Totuşi eu sper că după ce voi mai creşte, voi putea să mă schimb, nu-i aşa?
-Nu, i-a răspuns bătrânul. Vino cu mine!
L-a dus pe tânăr în spatele chiliei, unde începea pădurea, şi i-a spus:
-Vezi acest vlăstar?
-Da, părinte!
-Smulge-l!
Tânărul a scos brăduţul imediat. Mergând mai departe, călugărul s-a oprit lângă un brăduţ ceva mai înalt, aproape cât un om.
-Acum scoate-l pe acesta.
S-a muncit băiatul cu pomişorul acela, dar cu puţin efort a reuşit până la urmă să-l scoată. Arătându-i un brad ceva mai mare, călugărul i-a spus:
-Smulge-l acum pe acela.
-Dar e destul de mare, nu pot singur.
- Du-te şi mai cheamă pe cineva.
Întorcându-se cu încă 2 prieteni, au tras cît au tras de pom şi, cu multă greutate, au reuşit, în sfârşit, să-l scoată.
-Acum scoate-ţi bradul cel falnic de acolo, le spuse călugărul.
-Părinte, dar acela e un copac mare şi bătrân, cu rădăcini adânc înfipte în pămînt. Nu am putea nicioadată să-l smulgem, chiar de-am fi şi 100 de oameni.
-Acum vezi, fiule? Şi apucăturile rele din suflet sunt la fel! Orice păcat pare la început inofensiv şi fără mare importanţă, dar, cu timpul, prinde rădăcini în fiinţa omului, creşte si pune stăpânire din ce în ce mai mult pe sufletul tău. Cît este încă mic, îl poţi scoate şi singur. Mai târziu vei avea nevoie de ajutor, dar fereşte-te să laşi răul să ţi se cuibărească adânc în suflet, căci atunci nimeni nu va mai putea să ţi-l scoată. Nu amâna niciodată să-ţi faci curăţenie în viaţă, mai târziu va fi mult mai greu.

Minuni contemporane

 Mustrarea cu înţelepciune

Fratele Atanasie mărturiseşte una din minunile petrecute în viaţa lui: 

"Eu, aveam un fel de mândrie şi niciodată nu mă închinam la sfintele icoane, ci doar făceam sfânta cruce şi le sărutam. Odată, m-am dus pe insula Thinos, unde se afla o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului zugrăvită de Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca.

 Ajungând în faţa acestei icoane, vorbeam în sinea mea cu Maica Domnului: "Tu ştii că eu nu pot să-ţi fac închinăciune, Te rog să mă ajuţi!" Pe când ziceam aceasta, am văzut căzând o floare din Coroana Maicii Domnului. Atunci m-am aplecat şi am luat-o să o pun la loc. În acel moment, a mai căzut una, şi m-am aplecat din nou să o ridic şi pe aceea. Şi punând-o la loc a căzut şi a treia. După ce am luat-o, mi-am dat seama că de fapt făcusem trei închinăciuni înaintea Maicii Domnului. Înţelepţindu-mă din această minune şi văzând cu câtă bunătate m-a mustrat Preasfânta Stăpână, de atunci am început să fac câte trei închinăciuni în faţa icoanei Ei."

Din minunile Maicii Domnului

Un călugăr de pe Muntele Athos, care avea 50 de ani petrecuţi acolo a povestit următoarele. 

 "Eu, părinţilor şi fraţilor, sunt venit aici de la vîrsta de 18 ani. Mi-am petrecut viaţa mai mult în pustie, la chiliuţa mea. Odată, pe când ascultam o predică, părintele spunea că dacă citim acatistul Buneivestiri a Maicii Domnului de douăsprezece ori, ni se va îndeplini orice dorinţă care ne este de folos. Auzind acestea, m-am minunat şi am început să le spun oamenilor să citească acest acatist, dar de 40 de ori. 

 Trece o perioadă de timp, şi, pe când mă aflam la Tesalonic, vine o femeie la mine şi spune că a făcut precum i-am spus, citind acatistul, şi s-a vindecat de cancer; altcuiva i s-a rezolvat rapid o problemă.    Auzind acestea, am rămas pe gânduri. Să vă spun drept, nu citisem niciodată acest acatist, mă ocupam mai mult de rugăciunea inimii.

 În acea seară, ducându-mă acasă, am început şi eu să citesc acatistul Buneivestiri de trei ori, iar apoi m-am culcat. Pe când dormeam, văd în vis că se deschid cerurile şi o văd pe Maica Domnului coborând, înconjurată de slavă. S-a apropiat de mine şi m-a binecuvântat, apoi m-a întrebat de ce am nevoie. I-am arătat capul, zicând că de multe ori mă doare. Atunci Ea m-a privit cu blândeţe şi mi-a zis că sunt vindecat de dureri. Apoi a continuat, zicând: "De acum înainte să vorbeşti neîncetat oamenilor şi Eu nu te voi părăsi". M-a binecuvântat din nou şi s-a înălţat iarăşi la cer, precum venise."

 Într-adevăr, acest părinte de mult le vorbea oamenilor şi împărţea gratis Acatistul Maicii Domnului.

Sfântul Serafim salvează 

un băieţel de 7 ani 

Am auzit această povestire de la răposata Olimpiada Ivanovna. În timp ce-şi depăna amintirile, îşi îndrepta din cînd în cînd privirea spre fiul său care se afla lângă ea şi dădea aprobator din cap.

 Pe atunci Ion avea şapte ani. Era un copil foarte vioi şi neastâmpărat. Locuiau la Moscova, în cartierul Zemleanoi val, iar naşul lui Vanea locuia nu departe, într-o casă cu cinci etaje.

 Odată, înainte de cină, l-am trimis pe Ion să-l cheme pe naşul său la ceai. Ion a traversat iute strada, a urcat la etajul trei, însă neputând să ajungă la sonerie, s-a urcat pe parapetul scării. Dar cînd a întins mîina să apese pe sonerie, picioarele i-au alunecat şi a căzut în hău.

 Bătrânul uşier care şedea la intrare, la văzut pe Ion prăbuşindu-se de sus pe duşumeaua de ciment. Bătrînul cunoştea bine familia noastră şi cînd a văzut nenorocirea, a venit în fugă, strigând:

 - Băiatul s-a zdrobit.

Toţi care eram în casă, ne-am repezit să-l ajutăm. Dar când ne apropiam de intrare, unde se întâmplaseră toate acestea, l-am văzut pe Ion venind spre noi.

 - Ion, scumpule, eşti viu, unde te doare? - l-am întrebat luându-l în braţe.

 - Nu mă doare nimic. M-am dus la naşu, şi când am încercat să sun, am căzut în jos. Zăceam aşa pe podea şi nu puteam să mă ridic. Şi atunci a venit unchiul acela care e pictat în tabloul din dormitor. M-a ridicat, m-a pus pe picioare şi mi-a zis: "Hai, să te porţi frumos şi să nu mai cazi!" şi am fugit. Numai că nu-mi aduc aminte, pentru ce m-aţi trimis la naşu?

 După aceea Ion a dormit adânc o zi şi o noapte şi s-a trezit complet sănătos. În dormitorul nostru atârna o icoană mare a Preacuviosului Serafim... 

 

Secretele vorbitorilor publici...

Partea 1. Mîinile.
   În filmuleţul de mai jos afli: 
- Cum gesticulezi cu mîinile dacă vrei să fii credibil;
- Cum gesticulezi, dacă vrei să fii abordabil
... şi alte detalii importante. 



Partea 2. Spatele şi mîinile.
 - Cum gesticulezi în diverse situaţii;
 - Cum gesticulezi ca să ai succes;
 - Cum gesticulezi cînd spui ceva ce e de folos pentru ceilalţi;



Partea 3. Picioarele.
...şi cuvintele marcate de gesturi



Partea 4. Tăcerea.

 Află cum umpli tăcerea 
...şi un mod de a atrage audienţa.



Partea 5. Emoţia.
 Cînd ai emoţii, parcă ai nişte fluturi în stomac care zboară în toate direcţiile. 
 Secretul este - să-i faci să zboare în formaţie...