Mustrarea cu înţelepciune
Fratele Atanasie mărturiseşte una din minunile petrecute în viaţa lui:
"Eu, aveam un fel de mândrie şi niciodată nu mă închinam la sfintele icoane, ci doar făceam sfânta cruce şi le sărutam. Odată, m-am dus pe insula Thinos, unde se afla o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului zugrăvită de Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca.
Ajungând în faţa acestei icoane, vorbeam în sinea mea cu Maica Domnului: "Tu ştii că eu nu pot să-ţi fac închinăciune, Te rog să mă ajuţi!" Pe când ziceam aceasta, am văzut căzând o floare din Coroana Maicii Domnului. Atunci m-am aplecat şi am luat-o să o pun la loc. În acel moment, a mai căzut una, şi m-am aplecat din nou să o ridic şi pe aceea. Şi punând-o la loc a căzut şi a treia. După ce am luat-o, mi-am dat seama că de fapt făcusem trei închinăciuni înaintea Maicii Domnului. Înţelepţindu-mă din această minune şi văzând cu câtă bunătate m-a mustrat Preasfânta Stăpână, de atunci am început să fac câte trei închinăciuni în faţa icoanei Ei."
Din minunile Maicii Domnului
Un călugăr de pe Muntele Athos, care avea 50 de ani petrecuţi acolo a povestit următoarele.
"Eu, părinţilor şi fraţilor, sunt venit aici de la vîrsta de 18 ani. Mi-am petrecut viaţa mai mult în pustie, la chiliuţa mea. Odată, pe când ascultam o predică, părintele spunea că dacă citim acatistul Buneivestiri a Maicii Domnului de douăsprezece ori, ni se va îndeplini orice dorinţă care ne este de folos. Auzind acestea, m-am minunat şi am început să le spun oamenilor să citească acest acatist, dar de 40 de ori. Trece o perioadă de timp, şi, pe când mă aflam la Tesalonic, vine o femeie la mine şi spune că a făcut precum i-am spus, citind acatistul, şi s-a vindecat de cancer; altcuiva i s-a rezolvat rapid o problemă. Auzind acestea, am rămas pe gânduri. Să vă spun drept, nu citisem niciodată acest acatist, mă ocupam mai mult de rugăciunea inimii.
În acea seară, ducându-mă acasă, am început şi eu să citesc acatistul Buneivestiri de trei ori, iar apoi m-am culcat. Pe când dormeam, văd în vis că se deschid cerurile şi o văd pe Maica Domnului coborând, înconjurată de slavă. S-a apropiat de mine şi m-a binecuvântat, apoi m-a întrebat de ce am nevoie. I-am arătat capul, zicând că de multe ori mă doare. Atunci Ea m-a privit cu blândeţe şi mi-a zis că sunt vindecat de dureri. Apoi a continuat, zicând: "De acum înainte să vorbeşti neîncetat oamenilor şi Eu nu te voi părăsi". M-a binecuvântat din nou şi s-a înălţat iarăşi la cer, precum venise."
Într-adevăr, acest părinte de mult le vorbea oamenilor şi împărţea gratis Acatistul Maicii Domnului.
Sfântul Serafim salvează
un băieţel de 7 ani
Am auzit această povestire de la răposata Olimpiada Ivanovna. În timp ce-şi depăna amintirile, îşi îndrepta din cînd în cînd privirea spre fiul său care se afla lângă ea şi dădea aprobator din cap.
Pe atunci Ion avea şapte ani. Era un copil foarte vioi şi neastâmpărat. Locuiau la Moscova, în cartierul Zemleanoi val, iar naşul lui Vanea locuia nu departe, într-o casă cu cinci etaje.
Odată, înainte de cină, l-am trimis pe Ion să-l cheme pe naşul său la ceai. Ion a traversat iute strada, a urcat la etajul trei, însă neputând să ajungă la sonerie, s-a urcat pe parapetul scării. Dar cînd a întins mîina să apese pe sonerie, picioarele i-au alunecat şi a căzut în hău.
Bătrânul uşier care şedea la intrare, la văzut pe Ion prăbuşindu-se de sus pe duşumeaua de ciment. Bătrînul cunoştea bine familia noastră şi cînd a văzut nenorocirea, a venit în fugă, strigând:
- Băiatul s-a zdrobit.
Toţi care eram în casă, ne-am repezit să-l ajutăm. Dar când ne apropiam de intrare, unde se întâmplaseră toate acestea, l-am văzut pe Ion venind spre noi.
- Ion, scumpule, eşti viu, unde te doare? - l-am întrebat luându-l în braţe.
- Nu mă doare nimic. M-am dus la naşu, şi când am încercat să sun, am căzut în jos. Zăceam aşa pe podea şi nu puteam să mă ridic. Şi atunci a venit unchiul acela care e pictat în tabloul din dormitor. M-a ridicat, m-a pus pe picioare şi mi-a zis: "Hai, să te porţi frumos şi să nu mai cazi!" şi am fugit. Numai că nu-mi aduc aminte, pentru ce m-aţi trimis la naşu? După aceea Ion a dormit adânc o zi şi o noapte şi s-a trezit complet sănătos. În dormitorul nostru atârna o icoană mare a Preacuviosului Serafim...
-Părinte, dar acela e un copac mare şi bătrân, cu rădăcini adânc înfipte în pămînt. Nu am putea nicioadată să-l smulgem, chiar de-am fi şi 100 de oameni. 
