Timpul schimbării

La un bătrân călugăr, a venit într-o zi un tânăr pentru a se spovedi şi a-i cere sfat. Din vorbă în vorbă, tînărul îi spuse:
-Părinte, sunt un om destul de rău. Aş vrea să mă schimb, dar nu pot. Am încercat să mă schimb dar nu am putut. Totuşi eu sper că după ce voi mai creşte, voi putea să mă schimb, nu-i aşa?
-Nu, i-a răspuns bătrânul. Vino cu mine!
L-a dus pe tânăr în spatele chiliei, unde începea pădurea, şi i-a spus:
-Vezi acest vlăstar?
-Da, părinte!
-Smulge-l!
Tânărul a scos brăduţul imediat. Mergând mai departe, călugărul s-a oprit lângă un brăduţ ceva mai înalt, aproape cât un om.
-Acum scoate-l pe acesta.
S-a muncit băiatul cu pomişorul acela, dar cu puţin efort a reuşit până la urmă să-l scoată. Arătându-i un brad ceva mai mare, călugărul i-a spus:
-Smulge-l acum pe acela.
-Dar e destul de mare, nu pot singur.
- Du-te şi mai cheamă pe cineva.
Întorcându-se cu încă 2 prieteni, au tras cît au tras de pom şi, cu multă greutate, au reuşit, în sfârşit, să-l scoată.
-Acum scoate-ţi bradul cel falnic de acolo, le spuse călugărul.
-Părinte, dar acela e un copac mare şi bătrân, cu rădăcini adânc înfipte în pămînt. Nu am putea nicioadată să-l smulgem, chiar de-am fi şi 100 de oameni.
-Acum vezi, fiule? Şi apucăturile rele din suflet sunt la fel! Orice păcat pare la început inofensiv şi fără mare importanţă, dar, cu timpul, prinde rădăcini în fiinţa omului, creşte si pune stăpânire din ce în ce mai mult pe sufletul tău. Cît este încă mic, îl poţi scoate şi singur. Mai târziu vei avea nevoie de ajutor, dar fereşte-te să laşi răul să ţi se cuibărească adânc în suflet, căci atunci nimeni nu va mai putea să ţi-l scoată. Nu amâna niciodată să-ţi faci curăţenie în viaţă, mai târziu va fi mult mai greu.