Iubire, nu mândrie

Cînd auzi de cuvîntul “mândrie” poate îţi spui că nu este pentru tine, şi că tu nu eşti o persoană mîndră. De fapt, aproape nimeni niciodată nu va recunoaşte acest lucru. Însă nimic mai fals, mîndria există din păcate în fiecare din noi. Unii pot fi mîndri pentru poziţia pe care o au în societate, alţii de eforturile pe care le depun, de succesele pe care le au…
Mîndria o putem întâlni chiar în vorbire, uneori în îmbrăcăminte, şi în mînie. Sintagma “sunt mîndru că nu am mîndrie în mine” se referă la mulţi dintre noi. Se pare că pentru noi moldovenii, mîndria este o problemă. Ea ne distruge pe dinăuntru şi nici măcar nu ne dăm seama.
Majoritatea din noi uită că lucrul care-l înfrumuseţează pe om este anume simplitatea de care va da dovadă zilnic. Şi nu numai de ochii lumii, dar în orice împrejurare a vieţii şi în relaţiile cu oamenii din jur. Este plăcut pentru fiecare cînd ne întîlnim cu oameni cu un statut social înalt, însă cu o simplitate frumoasă.
Senzaţia de putere pe care mîndria ţi-o poate conferi este o iluzie deosebit de perfidă. Nu, mîndria nu hrăneşte ego-ul. Doar îl îmbata, îl ameţeşte, îl seduce cu un nectar minunat, însă contrafăcut. Şi astfel îţi dă apă la moară, sentimentul de dreptate te frămâtă şi ajungi să te umfli în penele propriei dreptăţi pînă rişti să pocneşti la propriu.
Mîndria este plinătatea aceea de sine, în care nimeni şi nimic nu se compară cu tine şi tu eşti cel mai bun în toate, "perfecţiunea întruchipată".
Mîndria este cea care ne împiedică să iubim, să credem, să fim împliniţi.
Învăţă de la iubire. Iubirea, este departe de mîndrie… Iubirea este răbdătoare, plină de bunătate, nu se îngâmfează, nu caută nimic pentru sine, nu se bucură de strâmbătate, dar se veseleşte de adevăr şi împlinire.
P.S.: Chiar dacă ne aflăm într-o economie de piaţă, nu totul se rezumă la bani. Se rezumă şi la suflet.